CE ESTE TESTAREA POLIGRAF?
Testarea cu poligraful, cunoscută și sub denumirea de „detector de minciuni,” este o metodă de investigare folosită pentru a evalua veridicitatea declarațiilor și afirmațiilor unei persoane. Deși poate părea că aparține domeniului ficțiunii, tehnologia poligrafului are o istorie de utilizare lungă și continuă să fie utilizată în diverse domenii, cum ar fi dispute domestice, selecția de personal, investigațiile criminale sau civile.
Testarea cu poligraful presupune utilizarea unui dispozitiv specializat pentru a înregistra reacțiile psiho-fiziologice ale unei persoane în timpul unui interogatoriu. Acest dispozitiv, numit poligraf, monitorizează parametri precum pulsul, tensiunea arterială, respirația și conductanța electrică a pielii. În timpul testului, persoana este supusă unui set de întrebări, iar poligraful înregistrează pe o diagramă schimbările psiho-fiziologice în funcție de răspunsurile oferite. Aceste înregistrări sunt apoi analizate de către examinatorii de poligraf, specialiști instruiți, pentru a evalua sinceritatea sau potențiala înșelătorie a subiectului.
Istoria testării cu poligraful începe în secolul al XIX-lea, când au fost propuse primele concepte privind măsurarea reacțiilor fiziologice în relație cu minciuna. Totuși, primul dispozitiv poligraf modern a fost patentat în 1921 de către medicul american John Augustus Larson. De-a lungul anilor, tehnologia poligrafului s-a dezvoltat și a fost folosită în diverse contexte, inclusiv de către agențiile guvernamentale pentru a investiga infracțiuni și pentru testarea personalului cu responsabilități critice.
Testarea cu poligraful reprezintă o metodă complexă de evaluare a veridicității declarațiilor umane prin monitorizarea reacțiilor fiziologice. Cu o istorie îndelungată și multiple aplicații, ea continuă să fie folosită în mai multe domenii. Tehnologia în continuă dezvoltare și cercetările viitoare pot aduce îmbunătățiri semnificative, consolidând rolul testării cu poligraful în societatea modernă.
Componentele unui poligraf
1. Senzorii fiziologici: Acești senzori sunt conectați la corpul subiectului și măsoară parametri precum pulsul, tensiunea arterială, respirația și conductivitatea pielii. Aceste reacții fiziologice sunt influențate de emoții, cum ar fi anxietatea sau stresul și pot oferi indicii privind sinceritatea răspunsurilor.
2. Sfigmomanometru: Acesta este un component al poligrafului care măsoară tensiunea arterială a subiectului. Prin utilizarea unui manșon gonflabil și unui manometru, sfigmomanometrul determină valorile de tensiune arterială, care sunt înregistrate pe grafic.
3. Pneumograf: Acest senzor măsoară ritmul și profunzimea respirației subiectului. De obicei, un pneumograf utilizează o curea sau o altă dispozitivă plasată pe piept sau abdomen pentru a monitoriza mișcările respiratorii.
4. Galvanometru: Acesta este senzorul responsabil pentru înregistrarea conductivității pielii (GSR) a subiectului. Galvanometrul măsoară cantitatea de transpirație de pe suprafața pielii, deoarece aceasta are un impact asupra conductivității și este influențată de starea emoțională.
5. Registrul grafic: Poligraful înregistrează toate aceste măsurători pe un registru grafic sau un ecran, permițând examinatorului să urmărească și să analizeze evoluția reacțiilor fiziologice în timpul testului.
Aceste componente funcționează împreună pentru a colecta și înregistra datele fiziologice ale subiectului în timpul testului cu poligraful. Examinatorii de poligraf folosesc apoi aceste date pentru a evalua veridicitatea afirmațiilor și a identifica eventuale discrepanțe sau reacții incoerente care pot sugera o potențială înșelătorie.